Si tip si top – dulcegarii de Bucuresti

Bucuresti.

O zi de sambata. De septembrie. Vremea e placuta, vremurile nu prea. De cateva zile sunt in Bucuresti. Nu, nu ma da bucuria afara din casa dar incerc sa suport cu stoicism ceea ce pentru altii e hrana de zi cu zi. Masini, multe masini, tramvaie, metrou, tristetea oamenilor si agitatia lor pentru a prinde urmatorul tren, poluare, mirosuri, placute si mai putin placute, oameni , agitati, tristi, grabiti….nu stiu la ce bun se grabesc…nici eu nu stiu dar de multe ori banuiesc , nici ei nu stiu….

In fine…am lasat deoparte amorteala matinala tarzie dupa o trezire nu prea in forma dupa ora 10 a diminetii, si, la ora pranzului, manat de dorinta unui prieten de a iesi neaparat in oras sa hranim organismul …iata-ne prezenti…suntem undeva prin zona Unirii…o macara tine agatata, fara mila, ba chiar spre deliciul unora si spre multumirea gandurilor unor creiere luminate de la departamentul marketing, o masina vesel impopotonata cu sloganul unei campanii de promovare…de cateva zile trec prin zona si , la diverse ore, masina e cand mai sus , cand mai jos…probabil s-or fi gandit publicitarii sa transmita subliminal cine stie ce mesaje mestesugite…intram in zona ,,food curt” ca doar de , suntem in tara in care toata lumea stie engleza si chiar daca nu stie tot trebuie sa inteleaga pe bajbaite cate ceva… domnisoare plasate strategic te imbie sa alegi oferta restaurantului cutare …si cutare …si cutare…ne oprim in cele din urma la recomandarea amicului de pranz intr-o zona cu casete luminoase decorate in mult mov si alegem un meniu care se dovedeste la sfarsit a nu fi cea mai buna alegere din punct de vedere al gustului..dar la urma urmei nici nu poti emite pretentii gastronomice la pretul platit…

Plecam oarecum jenati de alegerea facuta si ne gandim ca am fi putut fi mai inspirati dar ne promitem ca nu va mai exista o data viitoare…si cum partenerul meu de pranz vrea sa-si satisfaca pofta de dulce, dupa ce ne indrumam pasii pe langa magazinul Cocor , zgaindu-ne privirile la ecranele luminoase care ruleaza fara mila reclame pentru sufletul comertului, intram teleghidati intr-un fel de patiserie  – cofetarie cu titulatura comerciala Tip Top. La prima privire inauntru nu e rau, treaba e chiar ordonata, ornamentele sunt in regula, dar cum nu am ajuns aici pentru a admira ornamente ci pentru a da gurmandului ce-i place ( putin dulce), poposim cu privirile nesatioase in vitrina cu prajituri…oferta nu e nici prea prea , nici foarte foarte, preturile sunt decente, aspectul e apetisant . Ne hotaram mai greu , dupa ce si vanzatoarea ne intreaba in vreo doua randuri cam ce ne-ar dori sufletelul…alegem un cremsnit si un tiramisu, ne asezam la masa si constat ca gustul nu e pe masura aspectului , dar ar putea fi incadrat ca fiind unul decent, pe masura pretului. Discutam diverse si infigem din cand in cand lingurita in bucata de dulce , cu grija insa, pentru ca plasticul fragil sa nu ramana prins in prajituri…da, linguritele sunt de plastic , lucru ce ma determina sa iau hotararea ca nu va mai exista o data viitoare nici pentru Tip , nici pentru Top…Amicul care ma insoteste imi explica, dandu-mi senzatia ca stie el ce spune, ca pentru lingurite cu sunet metalic va trebui sa alegem o alta locatie la un pret pe masura. Ma intreb insa de ce au facut rabatul acesta …ca sa nu mai spele linguritele, ca sa fie mai practic sau ca sa il faca pe un nemultumit ca mine sa se intrebe exact lucrurile astea…intre timp cerem cateva servetele pe care o alta vanzatoare ni le ofera, mai mult din obligatia de a ne face pe plac si de a nu lasa clientul neservit … 🙂 Ne hotaram sa ne ridicam si la plecare ma ,,impiedic” de alte plastice …e cosul cu flori viu colorate, evident …din plastic. Nu mai stau sa meditez prea mult asupra gandului ca traim intr-o lume de plastic, iesim in lumea agitata si ne indreptam spre casa. Si totusi nu as putea sa spun ca a fost un pranz nereusit…poate subconstientul meu vroia sa fie ceva mai bine…

Pe strada lumea se grabeste… poate ca totusi unii isi dau seama ca timpul lor pe Pamant e scurt …

P.S.

Ciorba de burta**  – 8 ron , daca este cumparata individual( cam trasa de par , mai mult ciorba decat burta… 🙂 ) ** (din 5 *)

Salata de sfecla rosie*** – ok

Orez cu ciuperci*** – ok

Ceafa de porc** – nu incercati decat daca va feriti de copanele sau de pieptul puiului crescut intr-o luna cati altii in 6 cu chimicale si hormoni

Pranz – 15,9 ron

Prajitura cremsnit *** – 3.99

Prajitura tiramisu*** – 3.99

Pentru pranz tacamuri inox gratis ( nu de luat acasa dar nici platite cu 2 euro ca la Rimini 🙂 )

Pentru dulce lingurite de plastic incluse in pret.

TIP TOP UNIRII

Str. Halelor nr. 17,

Sector 3, Bucuresti

Telefon:  021/2690244

Luni – Duminica: 07.00 – 21.00

50 Viorel Lupu

Viorel Lupu a scris 130 post in this blog.

Web Developer. In trecut, moderator - realizator ( si ,,altele" ) radio tv la Analog FM, Europa Nova, Ten TV , Nova FM din 2001- 2015. Productie publicitara, media, internet, web sem seo din 2005.